„Mă rog întotdeauna fără să cer nimic.
Abia prididesc să mulțumesc pentru tot ce aduce fiecare răsărit. Dar dacă ar fi să cer ceva n-aș cere putere să le duc pe toate, aș cere iubire.
Pentru că în iubire nimic n-ar mai fi povară, ci doar lumină. Iar în lumină nicio cale nu rămâne pierdută, nicio blândețe ascunsă.
În lumină suntem desăvârșiți.
Toți. Oameni, zile sau lucruri.” ☀️
(Anca Constantin)
Mariana Psiholog/Consilier pentru dezvoltare personală 
Lasă un comentariu