Fără să vrem avem toţi o doză mai mare sau mai mică de meschinărie în noi, greşim des prin intoleranţă, prin lipsa răbdării, preţuim sau punem etichete după aparenţe, judecăm prea mult, iubim tot mai puţin, tot mai superficial, uităm deseori simplitatea şi firescul în relaţiile cu ceilalţi, ne strivim aripi largi între înguste limite sociale, le numim pompos: responsabilităţi, principii, obligații etc… când, deseori, nu-s decât ambiţii, orgolii, spaime, ziduri, egoism. Acceptăm singurătaţi, provocăm singurătaţi altora, risipim timp prețios, ne risipim pe noi înşine. Dar sunt şi clipe în care trecem peste toate iertând, înţelegând, iubind. Nu pentru că am fi devenit deodată înțelepți ci doar pentru că de fapt nu știm altă cale de a fi fericiți. Pur şi simplu! Şi zâmbim. Viaţa are filozofiile ei – de cele mai multe ori le trăim pe silabe înainte de-a le înţelege pe de-a-ntregul, dacă reușim să le înțelegem vreodată cu adevărat. De asta e bine să ținem mereu aprinsă o lumină în inima noastră – nu ştii niciodată ce călător singuratic are nevoie de adăpost pentru o clipă, pentru o zi sau poate pentru o viață! 💖
Nina Tărchilă
Mariana Psiholog/Consilier pentru dezvoltare personală 